Actorul Javier Bardem, care deţine rolul principal în cel mai recent film al lui Alejandro González Iñárritu – Biutiful – vorbeşte despre prima sa colaborare cu regizorul mexican, dar şi despre cât de solicitant a fost pentru el să dea viaţă personajului Uxbal.
Biutiful, distribuit în cinematografele din România de Transilvania Film, va avea premiera pe marile ecrane la finalul lunii martie.
Javier Bardem a vrut întotdeauna să lucreze cu Alejandro González Iñárritu şi vice versa – şi cei doi lucrează în sfârşit împreună în Biutiful. González Iñárritu se gândea la Bardem pentru rolul Uxbal chiar de când personajul i-a apărut pentru prima dată în minte. Când i-a arătat scenariul lui Bardem, reacţia actorului a fost instantanee.
“A avut cu siguranţă un impact puternic asupra mea”, spune Bardem. “Am avut o reacţie foarte instinctivă şi emoţională faţă de scenariu. Când ai de a face cu acest tip de material, ştii că vei sări într-un ocean de dubii şi frici dar şi de aşteptări şi bucurii. În final, cu această poveste, este călătoria care contează, dar doreşti să faci lucrurile aşa cum trebuie, să faci dreptate poveştii. Nu vrei să te grăbeşti să ajungi într-un anumit loc ci să te dedici complet. Este o călătorie către iubire, către lumină, către lucrurile pozitive din interiorul unui lucru care a devenit negru, întunecat şi dificil” .
Uxbal întruchipează un bărbat cu contradicţii deranjante – un tată devotat, un iubit cu inima frântă, un criminal de stradă înveterat, un sensibil spiritual – într-un moment de brusc şi progresiv pericol şi vulnerabilitate personale, cât şi de transformare. “Aceste contradicţii se găseau deja acolo pe pagină. Toate aceste aspecte ale lui Uxbal erau frumos prezentate şi descrise în scenariu. Ce aveam de făcut era să găsesc punctul comun al tuturor aceste lucruri fără a le trăda pe niciunul. În cele din urmă, Uxbal este un om normal care trebuie să treacă printr-o experienţă foarte grea, care trebuie să facă faţă realităţii şi care trebuie să depăşească toate acestea pentru a lăsa o moştenire familiei sale, o moştenire pe care nu ar fi putut să o lase la început. El vrea să lase în urmă ceva pozitiv pentru copiii săi, ceva care să le dea speranţă şi pe care aceştia să poată lua în vieţile lor viitoare”, spune Bardem.
El a discutat îndelung cu González Iñárritu despre personaj. “Amândoi am considerat că el face trei călătorii diferite”, îşi aminteşte Bardem. “Una este călătoria internă, care are loc doar în interiorul său; alta este călătoria externă, pe străzile unde încearcă să găsească o metodă pentru supravieţuirea familiei sale; şi cea de-a treia este călătoria către acel lucru care ne este deasupra – spiritualitatea, mortalitatea, lucrurile pe care nu le poţi vedea sau explica dar de care Uxbal este conştient şi pe care le ştie. Este interesant că fiecare dintre aceste călătorii interferează într-un fel cu celelalte. Corpul, spiritul şi mintea sa au nevoie de ceva din partea lui, dar viaţa sa de pe stradă şi nevoile urgente ale familiei şi copiilor săi cer exact opusul. Acesta este conflictul său constant”, continuă să povestească actorul.
Aspectele interioare, exterioare şi transcendente ale călătoriei lui Uxbal se înfăşoară toate în jurul relaţiei sale cu fosta sa soţie, volatila şi tulburata Marambra, jucată de actriţa argentiniană Maricel Alvarez. Bardem a dat probe cu mai multe actriţe înainte de a da probă cu Alvarez: “Oricare dintre ele ar fi putut juca rolul, dar când a venit Maricel, în ultimul moment, avea ceva în ea care aparţine pur şi simplu personajului. Avea acel amestec de gravitate cu uşurinţa cuiva ale cărui picioare nu ating pământul, combinaţia perfectă a celor două feluri de a fi. Când a intrat în cameră, nu a mai exista nici un dubiu că ea trebuia să joace personajul”.
Bardem continuă: “Să joc cu ea a fost o experienţă minunată, deoarece împreună am explorat aceste două minţi ne-structurate ale lui Uxbal şi a Marambrei. Am făcut-o cu compasiune, cu iubire şi cu multă muncă”.
După ce a jucat înainte în comedia romantică Vicky Cristina Barcelona, în regia lui Woody Allen, care are loc tot în Barcelona, Bardem a avut ocazia, în Biutiful, de a vedea o faţă complet diferită a oraşului, departe de arhitectura elegantă şi cafenelele care le seduc pe cele două fete americane din celălalt film. “Ca toate oraşele, Barcelona are o parte luminoasă şi una întunecată, şi acestea se susţin una pe cealaltă. Auzisem de acest lucru dar nu eram la curent cu toate aceste fabrici ilegale din zonele locuite de imigranţi până nu am început filmările. Apoi, mi se părea că apar mereu la ştiri, cu raiduri săptămânale ale poliţiei. În locurile unde am filmat, viaţa adevărată este mult mai complexă decât ficţiunea”, îşi aminteşte actorul.
Pe măsură ce Biutiful progresează, fiecare aspect al lui Uxbal trece printr-o metamorfoză – corpul său, lucrurile din mintea sa, cele din inima sa, speranţele la care nu renunţă – şi asta a fost dificultatea pentru Bardem. El spune că dizolvarea fizică a fost partea uşoară. “Am filmat în ordine cronologică, aşa că, din punct de vedere fizic, pleci la drum cu un plan – ştii când să te opreşti din mâncat, când să începi să faci sport de două ori mai mult. Aveam zile foarte lungi de lucru şi oboseala se simte imediat pe corp. Acesta nu a fost un lucru dificil. Grele sunt toate emoţiile cu care rămâi la sfârşitul zilei. Orice personaj este un angajament făcut către un lucru nesigur, dar există multe nuanţe. În cazul acestui film, cerinţele emoţionale ale acestui angajament au fost foarte meri, dar a foarte satisfăcător din punct de vedere artistic”.
În final, colaborarea cu González Iñárritu a fost exact cum şi-o imaginase Bardem. “A fost o onoare şi un privilegiu de a lucra cu Alejandro pentru că eu sunt o persoană care i-a devorat filmele. Am lucrat foarte îndeaproape şi a fost o aventură – Alejandro a spus că a fost ca ascensiunea unui munte, când te îndrepţi către vârf. A fost foarte greu, dar am avut şi multe de câştigat, deoarece a fost foarte personal pentru el dar şi pentru mine”, conchide actorul.